Cursuri de dans pentru adulti:

Luni:      20.00-21.30
Miercuri: 20.00-21.30

Tarif: 75 lei/persoana/abonament de 8 sedinte lunar
        20 lei/persoana/1 sedinta

Cursuri de dans pentru copii:

Luni:      16.30-18.00
Miercuri: 16.30-18.00

Tarif: 50 lei/copil/abonament de 8 sedinte lunar
        20 lei/copil/1 sedinta

Sedinte particulare pentru copii:

40 lei/sedinta/pereche/1 ora

Oferta pentru sedinte particulare copii:

La 2 antrenamente al 3 lea este la jumatate de pret.

Sedinte particulare pentru miri:

Dansuri specifice nuntii (dansul pinguinului, hora, brasoveanca, menaito etc.)
60 lei/sedinta/pereche sau pachet 3 sedinte, 150 lei de pereche

Vals vienez, Vals lent
80 lei/sedinta/pereche

Quickstep, Slowfox, latino (Samba, Jive, Cha-cha, Rumba, Salsa, Merengue, Mambo, Bachata)
90 lei/sedinta/pereche

Tango
100 lei/sedinta/pereche

Colaj (mix) de melodii, dans modern
110 lei/pereche/sedinta

Indiferent de dansul ales, la 5 sedinte a 6 a este la jumatate de pret, iar la 7 sedinte a 8 a este gratis.
O sedinta particulara dureaza 1 ora (una ora).

Show-uri de dans si entertaiment:

a) Momente artistice latino si standard cu 1-3 perechi avand o durata de 10-60 minute (in functie de numarul perechilor):
        1 moment artistic cu 1 pereche de dansatori: 150 euro
        2 momente artistice cu 1 pereche de dansatori: 250 euro
        Pentru mai multe perechi de dansatori pretul este negociabil.

b) Momente de entertaiment cu 1-3 perechi de dansatori:
        Pretul este negociabil in functie de numarul perechilor si durata momentelor.

c) Coregrafii executate de un grup de dansatori pe una sau mai multe melodii alese de miri.

Extra:

Oferim si cursuri de dans si aerobic pentru cei din zona Corbeanca-Petresti-Otopeni.
Contact: 0721.357.864 - Igor

VALSUL LENT

Istorie

La originea Valsului Lent a fost Boston-ul, dans care a disparut odata cu sfarsitul primului razboi mondial. Boston-ul (importat din SUA) a fost dansat pentru prima data intr-un club select din Anglia, in 1874. Dansul Boston nu seamana deloc cu Valsul Lent de astazi. Pozitia partenerilor era diferita: partenerii dansau unul langa celalalt.

Valsul Lent prinde contur dupa Primul Razboi Mondial, cand se decide ca miscarea sa fie: pas, pas, langa. Varianta moderna a acestui dans a fost creata in jurul anului 1910, de catre profesori de dans din Anglia.

La campionatul din 1922, Victor Sylvester a castigat dansand o combinatie care era formata doar din figurile Natural Turn, Change of direction si Reverse turn, mai putin decat invata astazi un incepator.

Dansul a fost imbunatatit incepand cu 1926, cand miscarea de baza sa schimbat in: pas, lateral, langa. Apoi au aparut multe alte figuri, care au ajuns sa fie standardizate de Imperial Society of Teachers of Dancing (ISDT). Cele mai multe se folosesc si astazi in dansulsportiv.

Contributii importante in dezvoltarea Valsului Lent au avut Victor Sylvester, Miss Joshepine Bradly, Maxwell Steward si Pat Sykes, primii campioni englezi.

Astazi

Este un dans lin, care combina deplasarea pe orizontala cu miscari veritcale, determinand variatii ale centrului de greutate a perechilor. Predomina intoarcerile in ambele directii, iar miscarile de baza includ o suita de pasi (Chasse turn) in care picioarele se apropie pe pasul al treilea. Ezitarea (hesitation) reprezinta exceptia, in care se face un singur pas pe prima bataie a masurii, pastrandu-se pozitia pe celelalte doua.

Miscarile care caracterizeaza Valsul Lent sunt inaltarile si coborarile. Acestea se repeta la fiecare masura astfel:

    - Pe pasul 1 incepe inaltarea;

    - Pe pasul 2 si 3 continua inaltarea;

    - Pe sfarsitul pasului 3 se coboara.

TANGO

Tangoul s-a nascut in Argentina, Buenos Aires, la sfarsitul secolului XIX in suburbiile sarace alr orasului care adaposteau un numar foarte mare de emigranti de pe toate continentele. Muzica de tango era foarte simpla, de acompaniament pentru versurile care exprimau bucuriile, iubirile si tristetile porteno-silor (numele locuitorilor Buenos Aires). DAnsul era simplu si monoton, se dansa pe strazi, spalunci si bordeluri. Pentru ca numarul barbatilor era net superior, cuplurile de dansatori erau formate mai mult din barbati.

Europenii au descoperit tangoul in bordelurile si spectacolele de cabaret din Buenos Aires iar la inceputul secolului XX l-au adus la Paris in saloanele de dans. De aici s-a intors in Argentina cu o aura de eveniment monden. Tangoul ramane si in Europa ca dans de societate si va fi introdus mai tarziu ca stil de dans in dansul sportiv.

Perioada 20-50 este cunoscuta ca epoca de aur a tangoului. Muzica, dansul si literatura de tango au atins maturitatea artistica. Emulatia Buenos Airesului a cuprins un numar mare de virtuosi muzicieni, dansatori, poieti, artisti plastici si nu in ultimul rand locuitorii Buenos Airesului.

Dictatura militara din Argentina din perioada 1963-1983 cu mici intreruperi, innabusise manifestarile publice de tango. Tangoul se retrage din nou in cartierele marginase ale Buenos Airesului, in petreceri private si mici localuri.

Din anii 80 tangoul renaste in opinia publica internationala prin spectacole de tango argentinian. Apare un nou stil - tango fantasia, stilul de scena, de spectacol, tangoul de privit.

Comunitatea de tangueros este foarte diversificata si specializata. PRactic s-au pastrat toate stilurile de dans create intr-o perioada de aproape 150 de ani.

Inima tangoului a fost si este Buenos Aires. Majoritatea maestrilor dansatori de tango sunt argentinieni. Tangoul se danseaza in toata lumea iar Romania nu face exceptie.

Tangoul este o experienta personala care se traieste in cuplu pe ringul de dans. Adevarata istorie a tangoului se scrie in fircare clipa in inima fiecarui dansator de tango.

VALSUL VIENEZ

Primele atestari ale dansurilor precursoare Valsului Vienez, inrudite cu el, sau care au influentat forma sa, dateaza din secolul XVI.

Originile sale sunt controversate, nu mai putin de patru tari (Austria, Franta, Germania sau Polonia) revendicand nasterea Valsului Vienez. Primul dans inrudit cu Valsul, Dreher-ul, apare in jurul anului 1520, in Germania. Austria si Franta au lansat propriile versiuni de Vals, Weller (1580), respectiv Nizzarda (1590).

Laendler-ul, original din Bavaria, este predecesorul Valsului Vienez. Acesta din urma a luat nastere dupa ce pasii si figurile Laendler-ului au fost reduse, datorita vitezei, la sase pasi.

Prima melodie de Vals, O du lieber Augustin, a fost compusa in 1670. In 1766 a fost pusa in scena, la Viena, opera Una cosa rara, pe muzica de Vals. Printre admiratorii inflacarati ai Valsului s-a numarat si Mozart, care a inclus in una din operele sale, Don Giovanni, trei valsuri, cantate unul dupa altul.

Valsul Vienez a fost critocat prin secolele XVII-XVIII, fiind considerat un dans vulgar. Cu toate acestea, in 1816 a fost acceptat in Marea Britanie. Dansul interzis, asa a fost numit Valsul, pentru ca atunci cand a ajuns in salile de dans vieneze partenerilor le era permis sa se atinga, lucru nemaiauzit pana atunci. Tinerii au continuat insa sa-l danseze, iar in cele din urma s-a facut trecerea catre dansul de salon, transformandu-se intr-un dans elegant, cu o muzica rafinata. Cele mai folosite instrumente sunt pianul, vioara si basul.

Figurile Valsului Vienez

In 1983, International Comitee of Ballroom Dancing a standardizat figurile de dans. Acestea aveau sa fie singurele permise in competitiile de dans sportiv timp de aproape doua decenii:

    -natural si reverse turn: deplasari si intoarceri continue;

    -changing steps: figuri de legatura;

    -natural and reverse fleckerls: dans rotativ-stationare;

    -contra check: legatura intre fleckerls-uri.

In 2001, Federatia Internationala a permis folosirea si a altor figuri (natural spin si natural pivot; reversed pivot; left wisk) pentru o perioada de proba. Aceasta din dorinta de a revigora Valsul Vienez si a-l face mai spectaculos.

FOXTROT

Foxtrot-ul a aparut in vara lui 1914, gratie actorului de vodevil Harry Fox. Nascut cu numele Arthut Carringford in Pomona, California, in 1882, el apreluat numele de scena Fox dupa bunicul sau. Inca de la varsta d cinsprezece ani s-a aflat pe cont propriu. A plecat intr-un turneu cu circul si a jucat baseball profesionist pentru o scurta perioada de timp. Unui producator de muzica i-a placut vocea lui si l-a angajat sa cante melodii din culisele teatrelor de vodevid din San Francisco. In 1904 a jucat intr-o comedie intitulata Mr. Frisky of Frisco. Dupa cutremurul din San Francisco si incendiul din 1906, Harry Fox a migrat in est si in cele din urma s-a oprit in New York.

La inceputul lui 1914 Fox apare in numerose spectacole de vodevil din zona New York-ului. In aprilie a jucat alaturi de Yansci Dolly, din celebrul grup Dolly Sisters, intr-o creatie a lui Hammerstein. In acelasi timp, Teatrul din New York, unul dintre cele mai mari teatre din lume, era transformat in cinematograf. Ca o atractie in plus, conducerea teatrului a decis sa includa numerele de vodevil in pauzele dintre spectacole. Harry Fox si compania sa American Beauties au fost alesi pentru a sustine un numar de dans.

In paralel, acoperisul teatrului era transformat in Jardin de Danse, iar surorile Dolly aveau cate o repreyentatie aici in fiecare seara.

Numarul din 29 mai 1914 al Variety Magazine afirma ca Debutul lui Harry Fox ca actor individual in filmele de la Teatrul din New York a fost incununat de succes. Surorile Dolly danseaza in fiecare noapte la Gradina de pe acoperisul Teatrului. Saptamana viitoare se vor acorda cupe de aur castigatorilor concursurilor de dans de pe acoperisul Teatrului.

Fox-trot-ul a luat nastere in Jardin de Danse de pe acoperisul Teatrului din New York. La etajele de mai jos, ca parte a reprezentatiei sale, Harry Fox facea pasi de trap (trot, in engelza) pe muzica sacadata, pe care lumea i-a numit Foxs Trot (trapul lui Fox).

In ascensiunea dansatorilorde un deosebit talent si sarm Vernon si Irene Castle, cu siguranta fox-trot-ul era cel mai original si mai interesant dintre numeroasele lor dansuri. Elita lumii dansului avea in curand sa incerce sa surprinda ineditul stil de miscare, iar cand un american foarte talentat, G. K. Anderson, a venit la Londra, si impreuna cu Josephine Bradley a casigta mai multe competitii, acesta si-a pus amprenta asupra stilului de dans foxtrot.

Drept urmare a faimei de care se bucura dansul de salon, era necesara aparitia unei forme de dans care putea sa exprime ritmul lent de 4/4 si care sa ramana, insa, pe loc. Aceasta nu a insemnat renuntarea la fox-trot-ul cu deplasare, insa dansul pe loc a permis oamenilor sa se bucure de muzica de fundal, ceea ce era accesibil si pe gustul multora; tot in acest cadru, numeroase formatii dadeau muzicieni exceptionali, si experimentau si perfectionau toate noile sunete si beat-uri venite din America. DAnsul pe loc a devenit cunoscut sub numele de crush, apoi de rhythm dancing (dans ritmic). In prezent acesta poarta numele de dans de societate, nume ce ii denota scopul si limitarile. S-ar considera un act antisocial strabateria unui salon plin de dansatori, dansul cu un singur partener cand te afli in companie numeroasa, sau executarea figurilor de dans cu atata concentrare in detrimentul conversatiilor. De asemenea, acest dans poate constitui o foarte buna baza pentru foxtrot.

Foxtrot-ul a fost cea mai importanta evolutie in doemniul dansului de salon. Combinarea pasilor rapizi (quick) cu cei lenti (slow) ofera mai multa flexibilitate si placere de a dansa decat dansurile one-step si two-step pe care le-a inlocuit. Foxtrot-ul dispune de cea mau mare varietate, si, in multe feluri, este dansul cel mai greu de invatat!

QUICKSTEP

Acest dans a evoluat in 1920 dintr-o combinatie de Foxtrot, Charleston, Shag, Peabody si One-Step. Dansul este englez la origine, si a fost standardizat in 1927. Desi a evoluat din Foxtrot, Quickstep-ul este in prezent un stil de dans separat de acesta. Spre deosebire de Foxtrot-ul modern, barbatul adesea isi apropie picioarele, iar pasii sacadati se intalnesc frecvent (asemenea Foxtrot-ului initial). Cele trei figuri caracteristice Quickstep-ului sunt chasse-u, in care se apropie picioarele, intoarcerea dreapta, si lock-step-ul (pasul incrucisat).

Acest stil de dans a evoluat treptat intr-unul foarte dinamic si cu multa deplasare pe ringul de dans, avand multe figuri cu sarituri, alergari, pasi rapizi cu mult avant, si rotatii. Tempo-ul Quickstep-ului este unul vioi si a fost dezvoltat pe muzica sacadata din era jazz-ului, care este una alerta in comparatie cu alate genuri de muzica de dans.

Pana la sfarsitul secolului al XX-lea, complexitatea Quickstep-ului executat de dansatorii profesionisti a crescut ca urmare a folosirii tot mai dese a pasilor sacadati cu durata de 1/8 timpi. In vreme ce, mai demult, figurile de quickstep se numarau cu pasi de quick (o bataie) si de slow (doua batai), multe figuri avansate din prezent se executa pe fractiuni de timpi, ca de exemplu quick-si-quick-si-quick, slow, si-urile reprezentand si ele pasi separati.

SAMBA

In forma sa initiala, samba provine din Brazilia, fost colonie portugheza (devenita independenta in 1822) in care, ca si in celelalte colonii europene, au fost adusi mii de sclavi. O mare parte dintre acestia apartineau popoarelor Yoruba si Bantu (din Congo, Angola si Nigeria). Caracteristicile acestor popoare erau petrecerile de cult, care puteau dura zile intregi si erau legate in principal de dans, al carui scop era provocarea extazului. Din astfel de dansuri a aparut samba, care, ca si rumba, desemna mai multe tipuri de dans.

In forma originala, samba este un dans de grup si se danseaza fara contact intre parteneri. Barbatii si femeile danseaza samba in maniere diferite. Pentru femei dansul consta in miscari simetrice si rapide ale picioarelor insotite de rasuciri ale soldurilor si ale umerilor, generand astfel un dans care face tot coprul sa vibreze. Barbatii realizeaza aceiasi miscare a picioarelor, insa fara miscarile energice ale bazinului si ale umerilor. Ei danseaza in jurul femeilor, sarind, ratindu-se si lovindu-si calcaiele cu palmele. Pattern-ul cel mai simplu de samba este o forma de batut din palme, remarcata de J. Debret la sclavi si care se mai intalneste si astazi in Bahia.

In genral, samba este scrisa in masura de 2/4, cu linii sincopate in melodie si in acompaniament.

Muzica braziliana de samba reprezinta o denumire generica pentru niste forme de muzica si de dans destul de diferite. Unele dintre aceste genuri au primit propriile denumiri, cum ar fi Samba-Reggae (aparut in anii '80 in Salvador), Timbalada, Lambada si Maracatu.

Dupa cel de-al doile razboi mondial, 1948-1949, samba a fost popularizata intr-o forma simplificata, standardizata in 1956 de Pierre Lavelle.

In 1959 a fost acceptata definitiv in programul competitional, in categoria dansurilor latino-americane. Dupa toate schimbarile, contopirile culturale si simplificarile aduse, samba dansata astazi la nivel social si competitional nu mai are prea multe in comun cu samba originala.

CHA CHA CHA

Se pare ca numele de cha-cha-cha a aparut pentru prima data in Indiile de Vest, unde exista o planta ale carei pastai contin niste seminte care atunci cand sunt scuturate in interiorul unui recipient scot un sunet a carei transcriere fonetica este cha. Acest gen de instrumente de percutie au fost folosite de catre orchestrele cubaneze pentru stabilirea ritmului melodiei.

Exista insa si alte variante referitoare la aparitia numelui acestui dans: din cuvantul spaniol chacha semnificand vraci, sau din chachar care inseamna a mesteca frunze ale arborelului de cacao, sau chiar din cuvantul char, ceai. Insa cel mai probabil acesta provine din energicul dans cubanez Guaracha. S-a mai sugerat si ca numele de cha-cha-cha este un derivat onomatopeic al sunetului pe care il produc picioarele in chasse-ul specific celor mai multe figuri de dans.

O alta varianta privind aparitia numelui acestui dans o reprezinta existenta unei figuri numite chatch, care implica doi pasi lenti urmati de trei schimbari rapide de greutate. La inceputul anilor '50, aceasta figura s-a dezvoltat intr-un nou dans format din variatii ale pasului de baza si a primit numele de cha-cha-cha.

Conform altor pareri, aparitia cha-cha-cha-ului ii apartine profesorului englez de dans Pierre Lavelle care, in 1952, in vizita sa in Cuba, si-a dat seama ca mambo era dansat cateodata cu 2 pasi in plus pe masura muzicala. Astfel, la intoarcerea in Marea Britanie, a inceput sa predea acest gen de mambo ca pe un dans separat. Arthur Murray a standardizat dansul pentru a-l face mai accesibil, scotand un Cha din ritm si inventand numaratoarea 1, 2, 3, Cha, Cha. Initial era cunoscut sub numele de MamboChaChaCha, triplu mambo sau mambo cu ritm de guiro.

Cha-cha-cha-ul a mostenit multe dintre elementelede stil de la precursorii sai, rumba si mambo. Ca majoritatea dansurilor latino, si cha-cha-cha-ul se realizeaza cu o miscare a picioarelor aproape de podea. Muschii dansatorilor sunt relaxati pentru a permite o miscare libera a soldurilor. Pe mesura ce se fac pasii, partea superioara a corpului se aseaza cu determinare pe picioarele de sprijin.

Cha-cha-cha-ul a devenit rapid cel mai popular dans latino. Acest lucru se datoreaza renumitilor muzicieni care, prin spectacolele si turneele lor, au facut ca cha-cha-cha-ul sa devina nu doar un dans caracteristic civilizatiei latino, ci si unul universal. Cele mai cunoscute nume sunt: Arcano y sus Maravillas (una dintre trupele care a cantat aceste ritmuri inca de la inceputurile lor), fratii Lopez, Israel i Cachao (cu Coralia), Antonia Sanchez, Felix Reina, Enrique Jorrin, orchestra Aragon, Chicho O'Farril, Perez Prado, Tito Puente, Charles Aznavour, Ruben Blades si Willie Colon.

RUMBA

In general se accepta faptul ca rumba a rezultat in principal din contopirea a trei culturi: africana, iberica si amerindiana. Originile rumbei dateaza din secolul al XVI-lea, odata cu sosirea primilor sclavi negri din Africa.

Descoperita in 1492 de catre Columb, Cuba devine in scurt timp un loc predilect al comertului cu sclavi, majoritatea apartinand poporului vest-african Yoruba (Nigeria de astazi), un popor cu o cultura dezvoltata si inzestrat cu mult talent in ceea ce priveste muzica si dansul.

Se presupune ca rumbare la origine un gen de Flamenco adus de catre spanioli in Cuba, unde a intrat in contact cu ritmurile sclavilor africani. Initial figurile de rumba au fost inspirate din universul cotidian al taranilor acelor timpuri. Termenul de "rumba" provine din spaniola, unde desemna la inceput petrecerile oficiale, muzica si dansurile specifice. Ulterior, numele ajunge sa descrie nu un dans, ci o femeie cu un stil de viata foarte libertin. Pornind de la acestea, la inceput rumba a fost etichetata ca fiind un dans frivol si imoral.

Rumba originala este un dans folcloric care imbraca forma unei pantomime cu conotatii sexuale, dansata -paradoxal- pe o muzica cu un tempo alert, cu miscari caracteristice ale soldurilor (cuban motion), cu o atitudine dominanta din partea barbatului si senzual-defensiva din partea femeii. In zona de origine (insulele Caraibe), acest gen de muzica sau dans a cunoscut notorietatea sub o varietate de nume: Son, Danzon. Guagira, Guaracha, Naningo.

"Rumba" reprezinta un termen generic, dedicat de profesorii de dans din Statele Unite versiunii modificate a Son-ului cubanez, mult mai lenta si mai decenta decat varianta originala.

Miscarile expresive, lascive si viguroase ale dansatorilor sunt in armonie cu ritmul imprimat muzicii de catre instrumentele de acompaniament, care includ printr altele maracase, clave, marimbola si tobele Bongo si Conga.

La fel ca si in cazul altor dansuri, rumba a cunoscut metamorfoze datorate fie trecerii timpului, fie segregatiei sociale. Astfel, in perioada celui de-al doilea razboi mondial, Son-ul, o varianta mai lenta si mai rafinata a rumbei originale, reprezenta dansul popular al clasei de mijloc din Cuba. Tot lent era si Danzon-ul, dansul oamenilor din inalta societate cubaneza.

In Cuba, numeroase dansuri poarta denumirea de rumba. Acestea sunt impartite in tri ramuri: Yambu, Columbia si Guaguanco. Yambu este varianta cea mai veche a rumbei, in zilele noastre intalnita destul de rar, la fel ca si Columbia, o rumba campeneasca dansata de catre barbati. Guaguanco este forma cea mai cunoscuta dintre acestea, un dans cu miscari erotice care a preluat diverse elemente spaniole.

Initial muzica a fost scrisa in masura 2/4 dar mai nou, pentru a usura abordarea de catre compozitori si cantareti a acestui gen, se foloseste masura 4/4.

Ca de obicei, este foarte important sa discutam si rolul esential pe care l-au avut profesorii de dans din SUA in evolutia si consacrarea la nivel mondial a acestui dans. In consecinta, urmeaza o succinta prezentare cronologica a principalelor momente si personalitati americane care au influentat istoria rumbei.

In anii '50 a aparut un puternic conflict in legatura cu aceste diferente intre pasii de baza (asa-numitul razboi al rumbei). Pe de o parte era Square-Rumba (Carre) adusa in Europa din S.U.A. in 1930 si standardizata de francezul Lucien David, pe de alta parte, rumba cubaneza. Dupa numeroase discutii, in 1964, rumba cubaneza a fost acceptata si recunoscuta ca versiune internationala oficiala, fiind folosita in competitiile de dans sportiv. Tot din acelasi an dateaza si prima editie a "Tehnicii Latino" a lui Walter Laird, care a avut un aport important la acceptarea, in cele din urma, a acestei variante.

In zilele noastre rumba este dansata pe un tempo de bolero, care este mai lent decat ritmul guaracha, ce a caracterizat dansul in perioada lui de inceput. Aceasta nu l-a facut mai putin fascinant, ci dimpotriva, in pofida trecerii anilor, rumba a ramas unul dintre cele mai apreciate dansuri.

PASSO DOBLE

Passo Doble este cel mai misterios dintre toate dansurile sportive. Nu exista foarte multe informatii legate de istoria acestui dans, iar despre originea lui se pot face doar supozitii. Una dintre presupusele origini ale acestui dans ar putea fi marsul francez numit "Pas redouble". Acest mars era scris in masura de 2/4 si avea un ritm de circa 130 batai pe minut.

Probabil ca numele "Paso Boble" are ca origine ritmul binar al muzicii si faptul ca fiecarei batai muzicale ii este alocat un pas. Cu toate acestea mai este cunoscut si sub numele de "Spanish One Step" din cauza acelui unic pas care se face pe fiecare bataie a muzicii.

In Spania acest gen de muzica mai este cunoscut si sub numele "El Soleo" si este interpretat in timpul coridelor. La granita cu Spania, in sudul Frantei, in 1910, profesorii de dans francezi au avut ideea de a aduce atmosfera coridei in saloanele de dans si astfel au inceput sa inventeze figuri de dans care imitau (binenteles intr-o maniera stilizata) actiunea din arenele iberice. Acestor influente franceze li se datoreaza si denumirile unor figuri de dans consacrate, cum at fi Sur Place, Appel, Huit si La Passe.

Actualmente Paso Doble reprezinta dramatizarea prin dans a coridei spaniole, ceea ce da caracterul spectaculos al dansului. Barbatul il imita pe toreador, care, cu atitudinea sa aroganta, indrazneata, isi afirma superioritatea in fata bestiei. Astfel, dansatorii evolueaza impreuna sub amenintarea unui taur imaginar.

In Paso Doble, barbatul (toreadorul) este in lumina reflectoarelor mai mult decat in alte dansuri. Din acest motiv Paso Doble mai este caracterizat si ca "dans al barbatului".

Femeia intruchipeaza, dupa cum spuneam, "muleta" (pelerina rosie cu care toreadorul tine sub control taurul) si trebuie sa fie, in consecinta (ca si aceasta) supla, flexibila, eleganta si pasiva. Cu toate acestea partenera nu are un rol de figuratie, frumusetea si viteza miscarilor ei trebuie sa ilustreze iscusinta si eleganta "pase-urilor" toreadorului. Mai mult decat atat, ea trebuie sa devina foarte activa atunci cand interpreteaza partiturile de Flamenco din coregrafie.

Contrar altor dansuri latino, in pasii spre fata tehnica labei piciorului este identica cu cea a mersului obisnuit (se ruleaza talpa dinspe calcai spre varf), tinand cont ca, in general, fiecarei batai muzicale ii este alocat un transfer de greutate, cat si de faptul ca partenerii au, in general, cel putin doua puncte de contact.

JIVE

Dupa descoperirea Indiilor de Vest de catre Columb, a inceput si comertul cu sclavi. Se estimeaza ca in perioada 1840-1900 au fost deportati din Africa in coloniile Noii Lumi peste 40 milioane de afro-americani. Incetul cu incetul cultura, religia, mitologia si muzica africana s-au contopit cu cea a indigenilor si a europenilor. Din acest mix cultural s-au dezvoltat diverse stiluiri de muzica si de dans afro-americane, iar printre acestea se numara si Jive-ul.

Acest dans are o istorie interesanta si controversata. Originile cuvantului "jive" sunt neclare, existand diferite variante cu privire la acestea. Astfel, cuvantul "jive" a deviat probabil din "Jev", care in limba vest-african Wolof inseamna "a vorbi obraznic". Termenul mai are in argoul negrilor si sensul de "minciuna, exagerare". De asemenea, el ar mai fi putut deriva si din modificare cuvantului englez "jibe" (a glumi).

In anii 1880, Jive-ul era cunoscut sub numele de Cake Walk, deoarece premiile pentru cele mai bune perechi de dansatori constau de cele mai multe ori in prajituri.

Muzica asociata Jive-ului a fost cunoscuta sub numele de "Ragtime", fie datorita faptului ca protagonistii se imbracau in hainele ("rags") lor cele mai bune, fie pentru ca muzica era sincopata ("ragged").